Confederația canadiană
Confederația canadiană (în franceză Confédération canadienne) a fost procesul prin care coloniile britanice din Canada, Noua Scoție și Noul Brunswick s-au unificat în Dominionul Canadei la 1 iulie 1867.[1][2] Prin confederație vechea provincie Canada era divizată în Ontario și Quebec, împreună cu Noua Scoție și Noul Brunswick, noua federație cuprindea așadar patru provincii.[3] De-a lungul anilor după confederație, Canada a cunoscut numeroase modificări teritoriale și expansiuni, rezultând în uniunea actuală a zece provincii și trei teritorii.[4]
Note
- ^ „Constitution Act, 1867”. Her Majesty the Queen in Right of Canada. . p. s.9. Accesat în .
- ^ Martin, Ged (). Britain and the Origins of Canadian Confederation, 1837–67. Vancouver: University of British Columbia Press. p. 1. ISBN 978-0774804875.
- ^ „Constitution Act, 1867”. Her Majesty the Queen in Right of Canada. . p. s.5. Accesat în .
- ^ „Constitution Act, 1867”. Her Majesty the Queen in Right of Canada. . p. 18. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
![Commons](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4a/Commons-logo.svg/30px-Commons-logo.svg.png)
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Confederația canadiană
- Library and Archives Canada.gov: Canadian Confederation collection
- Canadiana: "On the Road to Confederation"
- McCord Museum: "Confederation: The Creation of Canada"
- Dictionary of Canadian Biography, "The Charlottetown and Quebec Conferences of 1864"
![Canada](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/cf/Flag_of_Canada.svg/24px-Flag_of_Canada.svg.png)