Crăciunul Albastru (sărbătoare)
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Crăciunul albastru (numit și cea mai lungă noapte) în tradiția creștină occidentală, este o zi din perioada Advent care marchează cea mai lungă noapte din an. În această zi, unele biserici din denominațiunile creștine occidentale țin o slujbă bisericească dedicată celor care se confruntă cu durerea pierderii persoanelor apropiate. Acestea includ parohiile catolicismului, luteranismul, metodismul, moravianismul și Creștinismul Reformat. Sfânta Euharistie este în mod tradițional o parte a slujbei de reculegere în această zi. Această slujbă se oficiază în mod tradițional în sau în jurul celei mai lungi nopți a anului, care cade în jurul datei de 21 decembrie, Solstițiul de iarnă. Există o convergență interesantă pentru această zi, deoarece este și ziua tradițională a sărbătorii apostolului Toma. Această legătură invită la realizarea unor legături între lupta Sfântului Toma de a crede în învierea lui Isus, nopțile lungi chiar înainte de Crăciun și lupta cu întunericul și durerea provocată de trecerea în neființă a persoanelor apropiate.
Crăciunul albastru este sărbătorit la sfârșitul Adventului, înainte de ziua Crăciunului.
Reculegerea este o exprimare a durerii, precum și o ocazie de a se concentra asupra promisiunii speranței găsite în Hristos. Lumânările, aranjate ca o coroană de Advent, pot fi aprinse în timpul slujbei, iar scaunele goale pot fi rezervate ca o modalitate de comemorare a celor pierduți în anul precedent. Imaginile solstițiului de iarnă, inclusiv începutul unor zile din ce în ce mai lungi, reprezintă o parte semnificativă a imaginilor folosite în acest eveniment de reculegere.
